Palade

Viața

George Emil Palade s-a născut pe 19 noiembrie 1912, la Iași. A urmat școala primară și gimnaziul în orașul natal, iar în 1930, împotriva sfatului tatălui său, s-a înscris la Universitatea de Medicină Carol Davila din București, unde s-a alăturat ca student laboratorului de anatomie. După șase ani de practică clinică, și-a luat doctoratul în 1940.

După ce a părăsit universitatea, a practicat medicina internă pentru o perioadă scurtă de timp înainte de a reveni la anatomie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit ca medic militar în armata română, iar apoi, în 1946, a călătorit în Statele Unite ale Americii pentru a-și dezvolta în continuare cunoștințele. La New York l-a întâlnit pe Albert Claude, care l-a invitat la Institutul de Cercetări Medicale Rockefeller.

A părăsit Universitatea Rockefeller în 1973 pentru a lucra la Yale și a fost profesor la Universitatea din California din 1990 până la pensionare.

Palade a murit la 8 octombrie 2008 în Del Mar, California, la vârsta de 95 de ani.

Activitatea profesională

Împreună cu Albert Claude, George Emil Palade a fost implicat în principal în studiul microscopiei electronice a țesuturilor și celulelor. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale sale, a fost cercetarea suprafeței celulare, a membranelor și a scheletului celular. Palade a deslușit structura mitocondriilor, demonstrând că microzomii, despre care se credea anterior că sunt fragmente mitocondriale, aparțin sistemului de transport intern al celulei. A descoperit ribozomii. A studiat structura sinapselor dintre celulele nervoase și a dezvoltat noi tehnici de laborator pentru prepararea țesuturilor și centrifugarea fracționată a celulelor.

Într-o lucrare publicată în 1950, a scris în detaliu despre rolul ribozomilor și al reticulului endoplasmatic în sinteza proteinelor celulare. De asemenea, a folosit tehnici autoradiografice pentru a urmări traseul proteinelor produse în interiorul țesuturilor și a analizat permeabilitatea pereților capilarelor. În 1964, împreună cu Ewald Weibel din Elveția, a descris corpurile Weibel-Palade, care îndeplinesc funcții de depozitare în celulele pereților interiori ai vaselor de sânge.

De-a lungul carierei sale, George Emil Palade a primit numeroase premii și distincții, iar în 1974 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină. Munca sa a revoluționat cercetarea celulară și a contribuit la o înțelegere mai profundă a biologiei moderne.