Septembrie

Septembrie

Carol

Davila

Viața

Carol Davila (născut Carlo Antonio Francesco d’Avila) s-a născut la Parma, pe 9 iulie 1828. În timpul copilăriei, interesul și talentul său pentru învățare și educație au devenit curând evidente. A câștigat de la o vârstă fragedă sprijinul profesorilor și al familiei sale și și-a propus să devină medic.

Și-a continuat studiile la Universitatea de Medicină din Paris, pe care a absolvit-o cu rezultate excepționale datorită cunoștințelor sale remarcabile și a dedicării sale. Nu avea nici măcar 25 de ani când a reușit să stopeze epidemia de holeră din țară în 1849. După ce a obținut cu succes diploma de medic în 1853, a călătorit în România pentru a-și pune în valoare cunoștințele.

După ce a ajuns în România, Davila s-a confruntat cu un sistem de învățământ demodat și o practică medicală învechită. A acționat imediat pentru reformarea educației în școlile de medicină, folosindu-se de cunoștințele sale moderne. În 1857, a contribuit la înființarea primei asociații medicale din țară, dedicată reglementării și îmbunătățirii practicii medicale. În 1859, după Unirea României, a ajutat la înființarea Școlii de Medicină și Farmacie, care mai târziu i-a luat numele, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila.

Moartea sa a survenit la 24 august 1884, la București.

Activitatea profesională

Carol Davila a fost o figură proeminentă a medicinei românești, a cărui activitate și contribuție activă la educația și practica medicală au lăsat o amprentă profundă asupra României și asupra medicinei în general.

Prin activitatea sa de modernizare a școlilor medicale și a spitalelor, a reformat învățământul medical din România și a contribuit la înființarea primei universități de medicină din țară, care îi poartă și astăzi numele.

Davila a avut, de asemenea, o contribuție semnificativă în extinderea domeniul cercetării medicale. A scris numeroase articole medicale care au prezentat cunoștințe și descoperiri importante, și au contribuit la progresul științei medicale. Una dintre cele mai memorabile realizări ale sale a fost cranioplastia reușită din 1864, care a marcat un nou reper în medicina românească.